Artiştii reprezintă persoanele care contribuie, prin creaţii, la dezvoltarea culturală a societaţii prezente. Viaţa lipsită de frumuseţea artei ar fi monotonă şi, pentru mulţi, lipsită de scop. Arta, sub toate formele ei, este cea care face apel la emoţiile umane şi la experienţa trăirii acestora, ea ajută oamenii să se conecteze şi să creeze legături strânse. După cum o spune şi un celebru citat în limba engleză ce a străbătut internetul ultimilor ani, al cărui autor este necunoscut, ,,The Earth without art is just Eh”. Şi totuşi, este arta doar…artă?
În mod indiscutabil, nu. Arta şi artistul reuşesc să întâmpine dificultăţi din punct de vedere economic, întrucât artiştilor le este dificil să ducă o viaţă umilă şi integră din oferta de artă pe care o fac. Artiştii au nevoie de strategii de marketing şi de resurse economice, cu atât mai mult cu cât, pe timp de globalizare, arta a devenit un sector economic de proporţii uriaşe, care se află în posibilitatea oferirii de mii de bunuri şi de posturi de angajare. De aceea, subiectul merită o analiză din punct de vedere economic pentru o mai bună întelegere a modului în care arta şi economia sunt strâns legate şi pentru descoperirea motivelor acestui lucru.
Economia, în esenţa sa, reprezintă o ramură ce se leagă de orice alt domeniu, de la medicină până la însăşi arta. Fără resurse economice, este imposibil să oferi un produs de natură creativă pentru societate sau pentru piaţa de artă. Economia se raportează la eficienţă, dezvoltare şi stabilitate, aşa cum o face în mod similar şi arta. Economia se bazează pe eforturi şi acţiuni reale, creaţia artistică se bazează şi ea, la rândul ei, pe activităţi reale şi performanţe venite din parte creatorilor. Fără îndoială, economia şi arta beneficiază reciproc una de cealaltă: pe când arta devine o parte din mediul de de lucru al angajaţilor, în scopul relaxarii şi inspirării, aşa reuşeşte şi economia să stabilească un mediu de business pe piaţa artei, act fără de care cererea pentru numeroase bunuri şi servicii ar scadea in mod contrar.
Cererea pentru bunuri de natură artistică depinde de nivelul de educaţie şi nivelul de prosperitate al societăţii în care se acţionează. Acest lucru crează multiple dezavantaje economice pentru artist. În mod evident, piaţa artei nu este realizată conform teoriei bazate pe cerere şi ofertă, ci a fost clădită predominant pe ofertă, neexistand deci o cerere directă pentru un bun de natură artistică. Totuşi, atunci când oferta de pe piaţa artei este considerabil mai mică decât cererea, apare maximizarea preţului de vânzare al unui produs artistic, preţ impus de societate şi nu de artist. Cu cât un bun artistic întâlneşte trecerea vremii şi atinge un nivel calitativ înalt, cu atât cererea este mai mare. Tocmai de aceea, anumite bunuri artistice sunt supraapreciate după decesul realizatorului, întrucât oferta nu mai poate fi efectuată, bunurile devin unice, iar trecerea timpului poate face ca viziunea artistului sa fie mult mai apreciată la zeci de ani post-mortem, aşa cum sunt de pildă operele lui Leonardo Da Vinci.
Astfel, arta nu reprezintă doar un simplu act creativ, ci aceasta se află în strânsă legătură cu concepte economice precum piaţa, cererea, oferta şi satisfacerea nevoilor, lucruri ce nu pot fi prevăzute de către artistul în cauză, dată fiind neîncetata evoluţie a societăţii, însă aceste efecte pot fi reduse cu ajutorul implicării economiei în manifestarea pe piaţă.
Imaginea articolului este oferită de:
Marketing 